Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte...
luni, 31 august 2009
Pustnic
Vad viata mea fara sfarsit
Nascandu-se la infinit
Nu stiu nici cum nu stiu nici cand
Stiu doar mereu si doar plangand
Stiu sa ma rog ingenuncheat
Cu fata catre Cel uitat
Cu trupul slab in muntii goi
Nu vreau nimic si totul voi
In suferinta si-n pustiu
Aleg al Domnului sa fiu
Sa nu ma stie nici o lume
Nici dupa glas nici dupa nume
Pentru tarana si strabuni
Aleg sa stau intre furtuni
Sa torc al cerului fuior
Sa nu am patimi si nici dor
Prin piatra seaca se zareste
Cum zbiara omul, cum orbeste
Din verzi ca viata naltii brazi
Se-aude omule cum cazi
Si-l chem pe Domnu'n ajutor
Si tot esti slab si tot esti chior
De ce cu inima nu crezi
Fara sa stii, fara sa vezi...?
Etichete:
calugarie,
crestinism,
poezie,
sfintenie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)