Omul in oglinda

Adu-ti aminte ca esti om…si nu doar tu,
Ci toti acei din jurul tau de-i vezi;
Si de-ti mai cer cate ceva, sa nu spui nu,
Si-oricat te necajesc, in ei sa crezi
Pentru ca da!…nici tu nu esti mai bun.
~

Si de-ai vedea ca si in tine crede cineva
Macar blajinul Dumnezeu… de L-ai vedea mai bine,
Atunci ai cauta mai mult pe undeva,
Sa nu mai judeci tu, pe cel de langa tine.

~

De-oi fi si eu odata colo’ in fata ta
Sa nu ma scuipi chiar de as fi murdar sau neiubit
In loc sa ma lovesti, m-ai binecuvanta
Si ai simti, in loc de moarte, c-ai trait!

Excelsior!

Ce scorpie putea-va sa m-atace
Sa-mi curete un vis al meu nebun
De-a deveni un om ceva mai bun,
De a zidi in mine pace...?

~

Ce suflete-necate in mandrie

M-or schingiui sa fiu asemeni lor

Punandu-mi aripile pe topor?
De-ar fi atunci sa mor, sa fie!

Cădere...

O lume spumegând prin valuri
Topindu-se în flăcări și război
Ce nu mai are vise ci doar planuri
Se-neacă nevăzut ca un strigoi

Mă pierd și eu cu ea instrăinat
M-agăț de maluri ce nu sunt
Nu am nici aripi de zburat
Nici aer să mai strig vreun cânt