Priveam bătrânii brazi din munţi pe la apus
Cum ascuţiţi spre cerul viu se înălţau
Şi cu o furie a rădăcinilor preavechi urlau:
“Să vă rugaţi la El şi să-L iubiţi nespus!”
Priveam stejarii cei bătrâni în miez de noapte
Ce paşnic şi ce liniştit stau pe pământ
Şi cum din trunchi se face auzit al lor cuvânt:
“Să vă rugaţi la El până şi după moarte!”
Priveam bătrânii oameni dis-de-dimineaţă
Cum se încovoiau în jos de neputinţă
Şi nu aveau nimic mai mult decât credinţă
Dar se rugau: “Doamne prin moarte da-ne viaţă”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu