Îndemnul bătrânilor!

Dacă doreşti să scrii acum o poezie,
Gândeşte nu în timp; în veşnicie!

De vrei să fii-mpărat precum Mântuitorul
Să nu conduci, fii slujitorul!

De vrei în nori ca sfinxul cel din munţi să fii
Va trebui să mori şi din pământ să-nvii!

De vrei să simţi cum e să zbieri de fericire,
Întâi să plângi pe locul tău arid în neclintire!

Dacă îţi fierbe inima din piept şi bate greu,
Tu să o stingi cu bunul Dumnezeu!

Dacă de sete-ai vrea să te îneci,
Prin ploile de lacrimi strămoşeşti să treci!

De vrei să ai strălucitor sânge prin vine
Rămâi ca apa de curat creştine!

De vrei să vezi tot nevăzutul cel frumos,
Să dai vederea toată lui Hristos!

Iar dacă vrei să fii luceafăr sfânt şi depărtat
Nu te-ntrista, ai doar o lume de-nfruntat!