Pe faţă mi-e doar barba şi o lacrimă crudă
Şi cu această rană adâncă şi udă
Mă preling printre clipe cu un palid curaj
Îngrijorat şi atent îmi citesc dimineaţa
Scrisul ce se scrie în mine mereu,
Litere ca fumul, de pustiu şi de greu,
Dezvăluie cenuşa, focul şi viaţa
Hoţule timp îmi scrijeleşti dungi pe frunte
Tăiat sunt de tot, că ai fost şi tot treci
Pe frunte am o viaţă şi sudorile reci,
Pe obraz doar o barbă iar la ochi gene crunte
Ca un fur vine timpul şi cum vrea să mă soarbă,
Prin viscol alerg şi în şoaptă tot strig:
Părăsit, nu mă mângâie nimeni şi-i frig!
Iar la ochi gene Doamne, pe obraz doar o barbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu