Când eram profesoară la şcoala din sat,
Satul nostru frumos,
Şi mă aşteptai acasă, iarna
Tu şi mămica,
Cu ţuică fiartă pe care o ţineai pe sobă
Ca să mă încălzeşti?
Mai ţii minte cum stăteam împreună
Câte mai povesteam...
Şi mă întrebai dacă mi-e bine.
E bine şi acum tăticule
Am şi eu copilul meu
Şi nepotul meu
Dar am îmbătrânit
Şi mi-e dor de satul nostru
Care a îmbătrânit şi el
Să îl vezi pe nea Tanţă şi carul lui cu boi,
Cât de bătrân e acum!
Nea Olică, nea Păun şi ţaţa Mariţa,
Chiar şi mămica
Au murit de mult tăticule
Mi-e dor de viaţa noastră liniştită... dar nu te îngrijora, e bine.
Doar că mi-ar plăcea să mă mai aştepte cineva
Acasă, lângă sobă,
Cu pâine caldă din cuptor şi cu ţuică fiartă
Să povestim
Şi să îmbătrânim
Împreună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu