Bocet

Am auzit un bocet azi, aproape,
Şi în fiinţa mea s-aprinse amintirea morţii.
Şi-acum mai plâng aceia pentru moarte
Tot îi aud, îi auzim cu toţii...

Un vaiet lung şi grav încă se mai aude.
I-aş întreba pe cei ce strigă-n jale,
Pe-acele triste şi-ngrozite rude:
Pe care creastă-o fi acum al lor sau în ce vale?

Doamne! ce bocet mă trezi astăzi din somn
Şi nu mai mă lăsă o clipă să visez în lene
Dar îmi înfăţişă că-n viitor am să tot dorm
Fără să mai ridic vreodată gene la sprâncene