Muzica, muncile, gemetele,
Multa mea goană
Mă aleargă către colţuri speriate şi nebune
Plantându-mi fire de iarbă pe piept.
Da! Mă afund într-o gură de pământ
Şi zbier către animalele din jur:
Nu mă lăsaţi să mor
Căci sunt prea tânăr şi prea vesel!
Aş spune lucrurilor pe nume
Acum în final...
Căci nu mi-a mai rămas decât adevărul.
Adevărul!
El e singurul care poate mângâia,
Care poate opri strigătele şi gemetele,
Care face lacrimile să sclipească
Şi să curgă acolo unde trebuie:
În pământ
Şi în cer.
Iertaţi-mă, sunt şi eu doar un om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu