Gândesc noaptea când capul mi se cufundă-n pernă
Iar nările-mi răsuflă mai greu decât un taur
Îngândurat şi singur, cobor pleoapele-n bernă…
Cine veghează oare la pacea mea din noapte?
Icoana din perete, cu Maica şi Hristosul
Supraveghează tainic şi îmi transmit prin şoapte:
Pentru că suferi vrednic tu vei afla frumosul…
În vis îmi vorbea însăşi icoana protectoare
Cu graţia divină îmi lumina pe faţă
În bezna pământească făptura-mi trecătoare.
Din perna mea umilă aveam un sens în viaţă...
A doua zi devreme, o rază de speranţă:
Ştiu că doar cu sfârşitul am să găsesc iubirea
Victoria cea sfântă mijeste la distanţă
Gonesc în astă viaţă să-mi caut nemurirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu