Pribeag aştept să mor odată,Să văd şi eu lumina toată
Ce mult mă mângâie de sus.
De mult aş vrea să mă fi dus…
Pribeag mă plimb fără să ştiu:
Mă aflu singur în pustiu?
De ce nu-mi spui odată Sfinte?
Căci să-nţeleg n-aş avea minte…
Pribeag mă pierd în turn de foc,
Mă pierd în locul fără loc,
Mă prăpădesc fără de ştire
Fără să iau vreo amintire.
Pribeag mă aflu-n faţa Ta,
O floare de nu-mă-uita.
Sa nu mă uiţi dar să mă ierţi,
Sa nu mă laşi dar să mă cerţi.
Pribeag mă-nchin la Dumnezeu
Să-mi vindece sufletul greu,
Iisus să sufle peste el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu