Mă aflu-n întunericul total
Se cheamă “lume” pentru muritor.
Ce deprimant şi ce banal
Ar fi să zac aici, apoi să mor.
…privind la cer încep să zbor
Iată vine Iisus, mirele vieţii
Altarul cosmosului infinit
Să-şi scape dintre lupi toţi drepţii
Pe care lumea cea urâtă i-a răpit
…mă simt salvat de-acest sfârşit
Lumină sfântă nevăzută
Aruncă blând Mântuitorul
Pe inimioara mea prea slută
Ce n-a ştiut să vadă viitorul
…plutesc de-acum mai lin ca norul
Tot răul brusc s-a spulberat
Iepurii zburdă pe zăpadă
Căci Doamne cât am alergat!
Fiind nimic mai mult decât o pradă
…pentru-animale fără coadă
Toţi Don Quijoţii te-aşteptară Doamne
Luptând orbeşte pentru nevăzut
Răbdând preacuvios de foame
Crezând chiar şi în cei ce n-au crezut
…cei cuceriţi de Belzebuth
Minunea o-nţeleg acum deplin
Ce e cu mine, cu întreaga lume,
Şi-n loc de creier îmi răsare-un crin
Căci am de-abia acum un nume
...şi-n loc de trup… o misiune!
Sunt dezbrăcat de haina ce-mi acoperea abisul
În locul ei mă-mbrăţişează cu iubire Cristul
Moartea îngheaţă-n marea-nmărmurire
Iar viaţa-nvie-n maxima traire
Crezut-am pân-acum că am să mor
Dar azi un singur gând mă fulgeră uşor:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu