Mintea mi-a obosit
Din pricina şuvoaielor de răutate.
Inima s-a scrântit şi ea
Din cauza abisului ce îi dă târcoale.
Nu mai simt,
Nu mai aud,
Nu mai am lacrimi,
Doar vaiete şi speranţă.
Scâncesc doar noaptea
Să mă audă şi întunericul,
Şi dragostea să se împartă a doua zi de dimineaţă
Între oameni
Ca nişte colaci cu nucă şi miere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu