Liniştea se tot ridică
Foşnet de frunze prin noapte,
Când cu glasul lui de şoapte
Greierele mă furnică
Stau pe nori mici şi privesc
Fulgi de porumbel cum zboară,
Vals de îngeri se coboară
Şi greierii se pitesc
Numai unul se propteşte
Într-un vârf de fir de iarbă,
Şi se-apucă-n noaptea oarbă
Sa necheze greiereste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu