Un ţăran ajuns în ceruri întreba pe Dumnezeu:
De ce-ai lăsat peste mine valul comunist?
De ce îl batjocoresc pe Crist şi tu îi laşi mereu?
De ce nu m-ai mângâiat atunci când eram trist?
De ce nu ai suprimat curentul ateist?
Dumnezeu se uită fix în ochii omului de lut
Si cu lumina blandă-i urcă inima în absolut
O lacrimă cădea încet pe faţa omului devenit mut
Şi-i curăţa sufletul viu ce pân-atunci fusese slut
-De-abia acum m-am lămurit: Ce bine e sa fiu acasă!
Românul cu putere din tot glasul a răcnit
Apoi din somnul dulce s-a trezit…
…Sublim curat şi-nălţător dar născocit
Fu acest vis al unui om mereu superior
Dar realitate va să fie-aceasta cum e scris
Caci va veni acel moment înălţător:
Când inefabilul nu va mai fi un vis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu